Astazi s-au implinit 2 ani de la frumoasa noastra nunta. A fost o zi pe care o asteptam de o viata, desi niciodata nu m-am putut imagina intr-o rochie de mireasa. Mergeam des la nunti si imi placea sa traiesc emotia mirilor mai ales de la ritualul religios.
…si imi aduc azi din nou aminte cu placere de dimineata de 11 iunie 2011 cand dupa o noapte in care de abia am reusit sa adorm, m-am trezit cu noaptea in cap pentru a merge la coafor. Afara ploua si tot speram ca va fi o zi frumoasa….si ploua si ploua si stresul meteo isi lasa si el amprenta asupra celorlaltor emotii. Dupa ce am fost machiata si coafata am alergat spre masina pentru ca eram deja in intarziere. Imi tineam cu o mana voalul, cu alta poseta si urc in masina agitata, nemancata si conduc de nebuna spre casa, trec pe rosu fara sa imi pese de nimic…. daca era sa ma opreasca ”organul” cu siguranta nu pateam nimic.
 
Acasa agitatie!!! Parintii se invarteau pe langa mine. Mama, sora mea si o prietena incearca sa ma imbrace in rochia superba de mireasa, pantofii nu intra in picioare….doamne ce zi, ce emotii….pana la urma totul iese bine. Ajunge si alaiul care era deja obosit de urcat 5 etaje….eram cocotati la mansarda. In agitatia produsa incurc cocardele de la barbatii din familie cu cele de la cavaleri. Nu-i nimic, doar cine se mai uita la asta?

Plecam intr-un final de acasa. S-a oprit si ploaia si eram fericita ca nu imi voi murdari rochita in ultimul hal. Ne indreptam spre biserica, locul care mi-a transmis cele mai mari emotii ale zilei. Dorinta mea a fost sa intru la brat cu tata si nasul si spre fericirea mea preotul a fost de acord.

Am avut un cor care a cantat superb, am avut si porumbei la iesire din biserica, am avut si lacrimi si am speranta ca legamantul facut in fata lui D-zeu va fi pentru TOTDEAUNA.

 

Pauza dintre biserica si restaurant am petrecut-o in frumoasa zona turistica a Sibiului: Piata Mica si Piata Mare. Am incercat sa repetam si dansul pe care l-am pregatit, un superb tango ritmat, insa detaliile tehnice ne-au dat batai de cap si a trebuit pe ultima suta de metri sa renuntam atat la dans cat si la melodia aleasa. Am schimbat pe All My Life- K-ci &Jojo si nu imi pare rau pentru ca este o melodie care de mica mi-a creat emotii.

repetitii….
 si iarasi repetitii…si tot nu iese

….au urmat fotografii peste fotografii: cu parintii, sora, fratele sotului, nasii, prietenii, rudele si cam atat :))

 parintii mei dragi
 socrii (painea lui D-zeu  :))
 draga mea bunica

 nasii…

 cum sa nu-l iubesti? 🙂

 
 

Ultimul popas a fost la Restaurant Hilton, unde eu cel putin pot sa le dau nota 10 pentru tot. Si cine a fost acolo stie la ce ma refer: servire, organizare, promptitudine, aspect sala etc.

Au urmat sosirea invitatiilor, milioane de pupaturi si …..dansul mult asteptat, cel improvizat care a iesit poate mai bine decat ne asteptam:

 

 
lupta pentru buchet

…si am avut o nunta ca in povesti, m-am simtit atat de bine si m-am bucurat ca s-au simtit la fel si invitatii.
Au contribuit multe persoane printre care amintesc:
– foto Lucian Mandru, Cluj.
– video Cosmin Giurgiu, Cluj
– sonorizare Sever Sound, Sibiu.
– flori si alte accesorii nunta Helga Balazs, Cluj.
Multumim inca o data tuturor pentru prezenta si o facem lata si la botez (cand va fi sa fie :))

Si ca sa va reamintiti atmosfera clipul realizat de Cosmin Giurgiu cred ca spune tot.

Anunțuri